Halatul alb şi uşa de după el

Sala de aşteptare la cabinetul medicului român şpăgar şi nepriceput arată ca o saună de pensionari. Există o mică diferenţă, oamenii nu se dezbracă nici măcar în cabinet pentru consult. Sunt mai multe feluri de aşteptări, mai multe feluri de medici, mai multe feluri de pacienţi. O să ma refer strict la cei din sistemul public de sănătate, ambulator - policlinici. La majoritate. În spitale, altă discuţie.

Dermatolog (doctor în piei)
La uşa dermatologului întâlneşti toate categoriile de vârstă. De la copii care s-au scărpinat în fund până au dat de colon până la octagenari care nu concep căderea părului nici măcar la deshumarea de 7 ani. Deşi te-ai aştepta să vezi măcar unul mâncat de o erupţie până la os, toţi arată normal. Nu au nimic pe faţă, pe mâini, în nici un loc descoperit de haine. Dar când încep să vorbească de motivul vizitei lor la doctor, nu îţi vine să crezi că dumnezeu a plămădit aşa ceva pe pâmânt. Cum se apucă să vorbească? Coada la cabinet fiind imensă, încep să se revolte şi să-şi ţină socoteala care cum a ajuns primul. Apoi se crează relaţii personale între 2 sau 3 pacienţi care-şi descriu zgomotos negii din rect. Aşteptarea la dermatolog durează pe pacient în medie 20-30 de minute. Sunt recomandate IPoduri pacienţilor care au venit pentru tratarea unei simple exeme.

Ginecolog (doctor în doamne)
Medicul ginecolog din sistemul public de sanatate, ambulator, are cei mai puţini clienţi. Şi nu pentru că se adresează unui singur segment, femeia, ci pentru că femeia mioritică cu venituri mici este puritană până la ultimul floc. Ce i-a dat dumnezeu, nu trebuie răscolit decât de soţ. Dar în sufletul ei îi este o ruşine cumplită să-i răsfoiască goliciunea, pe lumină, un domn cu mănuşi ca alea de la teleshopping. Nici măcar când e însărcinată nu pleacă din faţa televizorului ca abia, după 9 luni, să se mire că are un tranzit sănătos în timp ce se screme să dea viaţă. Deci aici, în sala de aşteptare suflă vântul. Doar nişte pliante despre ultima generaţie de sterilet combinat cu o băşică spermicidă şi anticoncepţionale subdermice mai jenează nişte babe în trecere spre ORL.

Medicul de familie (doctor în iscălire şi parafă)
Uşa medicului de familie este tapetată cu pacienţi disperaţi după reţete compensate. O programare la medicul de familie este de pe o zi pe alta, în schimb la un specialist durează minim o luna. Pacienţii stau grupaţi într-un ciorchine, permanent nervoşi şi nerăbdători. Mai apare câte o doamnă în vârstă care păcăleşte toată coada pe motiv că are 10 boli şi nu poate să stea jos şi nici în picioare. Toţi impresionaţi îi fac loc, doamna intră în cabinet, se lafăie pe un scaun şi stă la taclale vreme indelungata pe nervii binevoitorilor. 'Plătim asigurările ca să înfundam policlinicile pe canicula asta!' se mai răţoieşte o mamă de adolescent proaspăt picat la bac.

Gastroenterolog şi internist (doctor în fecale şi alte putregaie)
La uşa gastroenterologului sunt numai pacienţi trecuţi de a doua tinereţe, bătrâni care odata au fost boieri in bătătura totalitaristă. Aici programările sunt fixe, disciplină totală, asistenta cheamă pacientul in cabinet, pacientul sare de pe scaun panicat, işi şterge transpiraţia de pe frunte, îşi aranjează şuviţa peste chelie şi, arcuit într-un unghi de 160 de grade intră şi dă bună ziua care sună ca o limbă-n cur. Este o liniste mormântală, medicul nostru, stăpânul nostru, plicul în buzunar la fiecare consultaţie. Acest medic este la un nivel ierarhic mai mare, pacientul ajungand la el prin recomandarea medicului de familie care, neştiind de ce naiba ficatul arată ca o mingie de fotbal şi nici nu vrea să afle, îl trimite mai sus cu motivaţia 'domnule, aveţi o boală care se numeşte ############stită, vă recomand un specialist'.

Endocrinolog (doctor în hormoni)
Genul ăsta de medic este foarte rar abordat. Mulţi nu ştiu că există deşi majoritatea problemelor vin de la dereglări hormonale. Ceilalţi medici rar îl recomandă pe motiv că 'domne, o rezolvăm noi cu aspirină' sau 'ete aveţi o problema serioasă, nu vă mai simţiţi aşa de special'. La endocrinolog ajung pacienţii cu recomandare de la prieteni. De obieci aştepţi pentru consultaţie dupa unul sau doi oameni. Nu e stres, nici comunicare între camarazii de aşteptat.

ORL-ist (medic în cele 3 rânduri de găuri vitale cărora nu le vezi capătul)
Sala de aşteptare a orelistului strânge pacienţi plini de muci pe care îi trag în gât şi îi înghit, doamnele bucurânduse de gustul salin. Mai sunt şi pacienţi care, în tinereţe, au tras o bătaie pe cinste la uşa batantă a saloon-ului şi au uitat să-şi îndrepte nasul plecat cu bagaje cu tot de pe faţă. Aici se produce un mic haos, fiind şi copii foarte mici care-şi urlă amigdalele până nu mai e nevoie de operaţie. De la orelist vei pleca cu acelaşi tratament ca ceilalţi pacienţi, dar nu vei afla niciodată. Şi vei avea impresia că te-ai facut bine. Dar mucii din gât pe care îi înghiţi cu atâta plăcere dimineaţa sunt excrementele unui streptococ de care iar nu vei afla niciodata că îl ai.

Cardiolog (doctor în inimă, aia din carne de pe partea stângă. Da, acolo era inima.)
60 - 80 de ani, masculi şi femele. După o viaţă de huzur în care au băgat în ei şi grăsimea sărită din tigaie pe faianţă, aceşti bătrâni nu mai sunt în stare nici măcar să păşească în lift. Ei au acelaşi tratament medicamentos până la sfârşitul vieţii, deşi medicul le mai recomandă să mai lase capul de porc pe porc şi să mai mânânce un pătrunjel. Aceşti pacienţi o să-l plângă pe ceauşescu în continuu, iar iliescu este singurul vinovat pentru pentru sângele care le circula ca la barajul de la Bicaz, când da, când nu. Primii care ies să se bucure de soarele de vară în gura prânzului la 50 de grade sunt cardiacii.

Pneumolog/Ftiziolog (doctor în plămâni/şi alte tuberculoase)
La acest cabinet oamenii îşi tuşesc plămânii cu atâta ardoare până ce vena de la tâmplă intră în orgasm multiplu. Ei nu vin de la prima tuse. Abia după o lună când plămânii stau la coadă la esofag pentru următoarele promoţii: muci simpli, muci cu sânge, muci în sânge, muci cu bucăţi sau muci în bucăţi cu sânge. Pacienţii nu au timp în aşteparea lor la consultaţie să mai discute probleme social-politice. Tusea le dă o ocupaţie constructivă, deglutiţia în suc propriu.

Urolog/nefrolog (doctor în pipi)
Pacienţii ajung aici pentru că au probleme cu pipi (în speţă). Prea mult pipi, prea puţin pipi, pipi care ustură sau lipsă desăvârşită de pipi. Se face tot o aşteptare disciplinată cu plic în buzunar. Mai sunt şi nişte bărbaţi jenaţi, dar nerăbdători pentru tuşeul rectal profesionist şi gay care li se va aplica. La fel ca la uşa dermatologului, am uitat să zic, bărbatul pacient este uşor timorat de problema intimă. Celorlalţi le va spune că are o simplă exemă pe burtă respectiv o simplă infecţie urinară deşi are bartai colonia de bube unde-i e lumea mai dragă respectiv micţionează ca un Kalashnikov.

Dentist (doctor în carii)
Dentistul ştie într-adevăr cum arată un om. Degeaba zici că 'ma uit în ochii tăi şi văd Parisul', că dentistul se uită în gura ta şi vede ce minciună gogonată eşti de fapt. Aşteptarea la uşa cabinetului este îndelungată. Pacientul se programează pentru o carie, ca o minciună gogonată ce e, dar în gură are un şantier in lucru, gingiile îi duhnesc a leş de câine, cariile ca o băşică supurândă de pe un cadavru în descompunere şi se mai simt jigniţi că medicul poartă mască, ochelari de protecţie şi dublă pereche de mănuşi. Dar cel puţin le place ca ridicarea scaunului nu se face cu un şut în fund. Bineînţeles că cei care aşteaptă sunt terifiaţi de zgomotul frezei din cabinet care nu se mai opreşte. Dar îşi zâmbesc reciproc şi liniştitor de la incisivii de farfurie până la caninii îngălbeniţi de tutun, restul dinţilor lipsind cu desăvârşire.

Cabinet de proceduri (colectare de sânge, secreţii, fecale, radiografii şi furtune cu întrare în anus)
Analizele sunt într-adevăr cele mai neplăcute. Aici pacienţii fac penitenţe pentru că nu s-au spălat pe mâini când era cazul. Încep să urle când acul e la centimetri departăre de venă deşi nu vor să înţeleagă că sunt suspecţi de 10 boli de când nu au mai trecut pe la doctor.
Pacienţilor care au de făcut examen coproparazitologic (depistare de viermi şi alţi paraziţi din.. rahaţi, nu ştiu cum să zic mai spumos) li se pune în braţe o eprubetă cu linguriţă. Ce ai putea să culegi cu linguriţa aia, doamne iarta-ma, şi cum ai putea. Imaginaţia nu are limite, ideea e ca, de emoţii, pacientul se constipa, fiind nevoit să ia laxative, nemaiavând ce să colecteze din terciul care s-a dus pe apa sâmbetei.
Sumarul de urină e cel mai amuzant pentru femei. Ultima generaţie de recipiente de colectare este o eprubetă cu gura foarte strâmtă, analizele fiind făcute ulterior direct de pe mâinile pacientei.
Descrierea colectării de secreţii este interzisă prin lege, din acest motiv, deşi curiozitatea depăşeşte limita isteriei, va fi o petrecere surpriză.. fără pijamale.
Investigaţiile sunt pentru pacient Marele Anonim. Deşi discută mai mult decât trebuie cu ceilalţi colegi de suferinţă, nu au cum să se aştepte la ce va să li se întâmple. Da, furtunul intră pe unde ar trebui să iasă, iar pentru asta trebuie să-ţi goleşti sfincterele într-o zi. Şi.. ba da, se poate. În continuare, legea iar îmi interzice să distrug surpriza pacientului.
Bolnavii care stau la uşa acestor cabinete sunt deja profesionişti, vorbesc în termeni medicali, dau sfaturi care nu au nici o valoare, chiar ţi-ar scrie o reţetă.

Pacientul român este unul dintre cei mai mari ignoranţi sănătoşi şi cel mai acerb ipohondru bolnav. Pentru el, sistemul public de sănătate este o mare nebuloasă. 'Cum, eu din salariul pe care-l câştig la negru îmi plătesc asigurările şi uite cum sunt tratat.. mai trebuie să plătesc şi un sfert din preţul medicamentelor'. Are impresia continuă că totul i se cuvine, nu se jenează la şpagă, se jeneză de boala indubitabilă pe care o are şi îşi continuă nebuloasa până la sfârştul vieţii. Când i se dă un verdict tragic, apelează la vrăjitoare. Mai departe, nu am cercetat. Cert este că în România supozitoarele se iau pe gură.